Studiu IREX: Mass-media din Moldova practică două tipuri de jurnalism: democratic şi de propagandă

Pentru Moldova Azi

Din cauza politizării mass-media în perioada electorală, dar şi a crizei financiare mondiale calificativul general pentru sectorul durabilitate media al Moldovei a scăzut în 2010 până la 1.61 de la 1.81 în anul precedent.

Datele sunt oferite de studiul „Indicele Durabilităţii Media” (MSI), ediţia 2010, editat de organizaţia internaţională non-profit IREX în cooperare cu Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID).

În spaţiul ex-sovietic, Moldova depăşeşte la capitolul durabilitatea presei state precum Federaţia Rusă (1.45), Tajikistan (1,45), Kazakhstan (1.44) Belarus (0.96), Uzbekistan (0.55) şi Turkmenistan (0.33), fiind devansată de Ucraina (2.05), Kyrgyzstan (1.92), Armenia (1.85), Georgia (1.82) şi Azerbaijan (1.71). România a înregistrat un scor de 2.3, care s-a micşorat nesemnificativ de la 2.33 în 2009.

Studiu: Dileme etice ale investigațiilor jurnalistice

Preluat de Monitorul Civic

Un istoric al clipei ­– aceasta este identitatea conferită de Albert Camus jurnalistului. Un câine de pază al societății ­– aceasta este identitatea pe care și-a asumat-o jurnalistul odată decis să investigheze clipa, istoria căreia o scrie.

În misiunia sa de a minimaliza efectele distructive și dezintegratoare ale comportamentului imoral și ilegal al individului, al business-ului și al agenților guvernamentali, care afectează interesul public și buna funcționare a organismului societății, jurnalistul-investigator se expune deseori riscului de a traversa linia de demarcare dintre corectitudinea morală și obiectivitatea investigației jurnalistice, ajungând în ambuteiajul dilemelor etice.

Iar în cadrul etic primele care apar sunt întrebările. Ele vin ca datoriile: toate și deodată. Propria conștiință, conștiința colegilor de breaslă, conștiința publică – toate aceste conștiințe îl aduc pe jurnalist în conștiința de sine, de a înțelege dacă este și când îi este justificat comportamentul profesional în multitudinea sa de ipostaze și manifestări.

Iar răspunsurile ar fi preferabil să vină înainte de a se transforma în consecințe, care trag după sine responsabilități, iar acestea, asumate find, invocă o răspundere ulterioară, pentru fapte. Pentru a ieși din acest cerc vicios – de la răspuns la răspundere și invers – trebuie să memorizăm că „în jurnalism, ca și în știință, în general în acele activități legate de obținerea, selectarea, prelucrarea și livrarea informației, legătură dintre cerințele etice și cerințele de adevăr este fundamentală. (…) Deși ignorată, legătura dintre  corectitudinea morală și obiectivitatea investigației jurnalistice este vitală pentru o presă liberă într-un stat de drept.”[1]

Blogovăț 2010 – Jurnalism de Artificii

Festivalul Blogului Moldovenesc „Blogovăț 2010” și-a desemnat cîștigătorii din acest an. Rezultatele acumulate de blogul Jurnalism de Artificii le puteți accesa aici.

P.S. Le mulțumesc tuturor care au votat blogul Jurnalism de Artificii, dar în special tuturor celor care îl citesc. Cu multă dragoste și respect, al vostru Denis Zavorotnîi.

Surse date: votul poporului și votul juriului.

UPDATE: N-am intoxicat articolul cu capitolul impresii, pentru că nu prea aveam chef să răscolesc rufe murdare, pentru a le împute și mai tare. Dincolo de strigătul adevărului în pustiu și a optimismului convins este un mic apropo pe care totuși vreau să-l ating.

Crăciunul – copilul revoluţiei?

Şapte – cinci litere într-o cifră, număr prim, impar, pozitiv… Dacă aş gîndi doar condus de raţiune şi de un rece pragmatism, ar trebui deja să finisez articolul. Dar m-am trezit azi, 7 ianuarie, cu un sentiment special: libertate. E anume libertatea gîndurilor şi a alegerii… şi m-am gîndit: dacă n-ar fi liberul arbitru, omul nu ar mai fi om, adică nu s-ar mai putea simţi om în totalitate. Şi ce ne face pe noi unitari? Simţurile. Preţul pus pe ele. Anume ele sunt cele care îmi dau şi alte semnificaţii cifrei 7…

În credinţa creştină, în Evul Mediu, cifra şapte simboliza liniştea, milostivirea şi pacea, aceasta era interpretată fiind suma dintre cifrele trei (care reprezintă pe Dumenzeu) şi cifra patru (simbolul celor patru elemente, patru vînturi, sau cele patru puncte cardinale). Cifra apare frecvent în basme ca „Albă ca zăpada” cu cei „şapte pitici”, sau „Cele şapte minuni ale lumii”, „Cei şapte arhangheli”, „Zilele săptămînii”, „Facerea lumii”. Experienţele făcute cu privire la comportarea individuală au stabilit că este o cifră preferată de mulţi, ca şi culoarea albastră.

O preferă chiar şi politicienii (platforma „celor şapte magnifici” lansată de PPCD în Campania Electorală pentru Alegerile Legislative din 29 iulie 2009).

Şapte a devenit şi cifra schimbării, începutul unei noi epoci, a calmului şi a liniştii, cîştigată prin suferinţe. Cifra sacrificiului pentru trezirea comună din somnul păcatului. Şi nu doar 7 ianuarie se regăseşte în aceste descrieri – sărbătoarea Naşterii Domnului pentru creştin-ortodocşi – dar şi 7 aprilie

Alegerile parlamentare anticipate sub lentilă

Rezultatele alegerilor parlamentare anticipate din Republica Moldova au condus la o modificare sesizabilă a raportului de forțe și de influență în țară – la o apreciere în ansamblu – și în legislativ – la o apreciere în particular. Alegerile au succedat un șir de incidente dureroase pentru cetățenii țării noastre, desfășurate într-o atmosferă de tensiune și incertitudine, pe fundalul unei profunde crize politice. În aceste condiții consider binevenită și utilă o prezentare mai detaliată a principalelor rezultate pentru a trasa momentele esențiale ale metamorfozei culturii și gîndirii politice autohtone.

În alegerile anticipate doar cinci partide au trecut pragul electoral: Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM), Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM), Partidul Liberal (PL), Partidul Democrat din Moldova (PDM) și Alianța Moldova Noastră (AMN). Vineri, 31 iulie, Comisia Electorală Centrală a făcut publice rezultatele finale preliminare ale alegerilor parlamentare anticipate din 29 iulie curent, potrivit cărora în Parlamentul de legislatura a XVIII-a vor accede cinci partide politice avînd următorul număr de mandate:

Eugeniu Ştirbu, preşedintele CEC, a declarat în cadrul unei şedinţe, că din numărul total de voturi (1 581 517), PCRM a obţinut 44,69% (706 732 voturi), PL – 14,68% (232 108 voturi), PLDM – 16,57% (262 028 voturi), PDM – 12,54% (198 268 voturi) şi AMN – 7,3% (116 194 voturi). Alte trei formaţiuni politice, antrenate în cursa electorală nu au trecut pragul electoral de 5 la sută. Astfel, pentru PPCD au optat 1.91% (30 236 voturi), pentru PSD – 1.86% (29 434 voturi), iar pentru Partidul Ecologist „Alianţa Verde” din Moldova – 0.41% (6 517 voturi) din electorat.

Acestea sunt rezultatele obținute la nivel național.

Iată rezultatele obținute la nivel de raion pentru principalele cinci partide:

PLDM:

PL:

PDM:

AMN:

PCRM:

PCRM-ul are  un avantaj evident în regiunile cu minorități etnice (UTA Găgăuzia, Taraclia (aici s-au înregistrat cote maxime: 80,7% și respectiv 77,8%), nordul țării, și în special raionul Ocnița: 65,9% ). De remarcat că o rată sporită (67,9%) a obținut PCRM în raionul Dubăsari, în care se află localitatea de baștină a președintelui Partidului Comunist, Vladimir Voronin (satul Corjova).

Totuși, procentul voturilor acordate de alegători PCRM în actualele alegeri a scăzut față de procentul înregistrat în alegerile din 5 aprilie curent, în medie pe raion cu circa 8,5%. Practic  în fiecare raion PCRM a pierdut din electorat, cu excepția UTA Gagauzia, Taraclia și Bălți, unde a avut de cîștigat. Un număr semnificativ de alegători a pierdut PCRM în  raionul Cimișlia (12,82%). De asemenea în raioanele: Hîncești (12, 49%), Călărași (11,25%), Strășeni (11,19%), Criuleni (11, 16%), Șoldănești (10,67%), Sîngerei (10,65%), Ștefan Vodă (10, 41%), Telenești (10,10%).

Dacă ne uităm atent observăm că în mare parte PCRM pierde din susținerea raioanelor din centrul Republicii, unde raiting-ul partidului este unul inferior. Aici PCRM se află într-o continuă cădere în favoarea opoziției. Totuși, sunt și unele raioane din sfera de influență a partidului – şi aici mă refer la nordul republicii-, care au reușit să se elibereze prin votul acordat opoziţiei: PLDM şi PDM (ca Şoldăneşti, Glodeni şi Sîngerei). Dacă pe 5 aprilie PCRM a cîştigat alegerile în 29 de raione şi 1 municipiu, păi pe 29 iulie – doar în 14 + 1 municipiu. Deci au ratat  practic poziţia de majoritate în jumătate din raioane. Şi asta nu e întîmplător, ci devine o legitate. Şi orice n-ar declara liderii PCRM în lauda stabilităţii şi solidităţii partidului, este evident că baza acestuia începe să se clatine.

Dacă ne referim la declarații, merită să menționăm că Preşedintele Partidului Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM), Vladimir Voronin, este de părere că partidul său este singura formaţiune politică din ţară care „corespunde sensului clasic al unui partid politic”, relatează Omega în pagina electronică.

„În (Republica) Moldova este un singur partid politic în sensul adevărat al cuvântului. Îmi cer scuze pentru (lipsa de) obiectivitate, dar acest partid este Partidul Comuniştilor din (Republica) Moldova, care are, într-adevăr, activitate de partid”, a declarat şeful statului într-un interviu acordat Omega.

Mai mult ca atît, Vladimir Voronin a accentuat că succesul însoțește partidul său permanent. Deci e logic să constatăm că înfrîngerea în alegerile anticipate, pe care de altfel PCRM renunță să o confirme, și trecerea comuniștilor în opoziție este de asemenea o consecință a așa-zisei „linii de succes”. Dar despre ce ne vorbesc factele?

Comuniştii nu au reuşit să obţină un număr suficient de mandate care să le permită să preia guvernarea şi să propună la propria iniţiativă candidaturi la posturile esenţiale ale statului: preşedinte al parlamentului, şef al statului.

La nivel de raion , cum am menţionat mai sus, PCRM a pierdut regiuni importante care făceau parte din sfera de influenţă a partidului. Iar în regiunile unde încrederea populaţiei era mai mică (centrul  şi sudul Republicii) PCRM înregistrează o cădere continuă şi progresivă.

Iată cum arată harta administrativă a Republicii Moldova întocmită pe criteriul culorii politice:

Şi iată cum arăta raportul de forţe în aprilie curent (PCRM – roşu, PL – albastru, PLDM – verde, AMN – roz):

În mediu pe republică Comuniştii au pierdut nu mai mult de 5%  din voturile alegătorilor în perioada 5 aprilie – 29 iulie, curent. Dar la nivel de raion situaţia este mult mai dezavantajoasă (pentru PCRM): poziţia majoritară în 85,7% din raioane (30 din 35) în aprilie s-a redus la 42,9% din raioane(15 din 30) în iulie. Aceasta ne vorbeşte despre o tendinţă negativă de descreştere, care se va menţine şi, mai mult ca atît, se va accentua şi-şi va mări rata la viitoarele alegeri parlamentare,  în cazul în care coaliţia de guvernare, pe care o vor constitui partidele liberale, nu-şi va dezamăgi electoratul, şi ce e mai important – nu va dezamăgi cetăţenii Republicii Moldova. Altfel zis, nu retorica politică va fi esenţială în dezrădăcinarea comunismului din inima acestui popor, ci acţiunile concrete, ferme şi calculate  întreprinse de viitoarea guvernare în direcţia îmbunătăţirii calităţii şi siguranţei vieţii cetăţenilor.

Să aruncăm o privire asupra evoluţiei încrederii populaţiei în partidele liberale pentru a ne convinge de ireversibilitatea acestei evoluţii.

Cele 4 partide au procentaje mai mari în centrul şi sudul ţării, cu excepţia UTA Găgăuzia şi Taraclia (vezi hărţile de mai sus).  Se cere menţionat faptul că nici un partid din opoziţie în nici un raion individual nu a depăşit Partidul de guvernămînt. Cel mai mic decalaj a fost înregistrat de PL în raionul Nisporeni – 0,17% (27,01% / 27,18% ), de PLDM în raionul Ialoveni – 0,23% (24,79% / 25,02%), de AMN în raionul Ialoveni – 13,21% (11,81% / 25,02%) și de PDM în raionul Orhei – 12,58% (16,93% / 29,51%). Respectiv, cel mai mare decalaj între opoziție și PCRM a fost obținut în raionul Taraclia: PL – 79,5% (1,2% / 80,7%), PLDM – 77,73% (2,97% / 80,7%), AMN  – 78,77% (1,93% / 80,7%), cu excepția PDM. Democrații au înregistrat o rată mai scăzută în UTA Găgăuzia – 71,9% (5,88% / 77,78%).

Totuși, în pofida acestui fapt, partidele liberale, luate ca un tot unitar și indivizibil, au obținut poziții majoritare în 19 raioane + 1 municipiu, ceea ce constituie 57,1% din raioanele țării; cu 42,8% mai mult decît în alegerile din 5 aprilie curent (vezi harta de mai jos).

De remarcat că din cele 20 de raioane în care opoziția a cîștigat încrederea populației, în 13 din ele în fruntea clasamenrului se află PLDM, în 5 – PL (inclusiv în municipiul Chișinău) și în cîte un raion PDM și AMN.  Astfel, PLDM se impune în 65% din raionele cîștigate de opoziție. PL – în 25% din raioane, iar AMN și PDM în cîte 5% din raioane.

Putem concluziona deci că Partidul Liberal Democrat din Moldova, care pe republică a obținut 16,57% din voturile cetățenilor (inclusiv 32, 5% din votul cetățenilor aflați peste  hotare: 0,31 % din numărul total de voturi), clasîndu-se pe locul 2, după PCRM, cu un număr de 18 mandate, pretinde a fi „principalul pion în configurarea scenei politice din Republica Moldova” postcomunistă. Citatul este luat dintr-un material al Agenției REUTERS cu referire la însemnătatea personalității politicie a lui Marian Lupu, liderul PDM. Totuși consider că rolul de pion în consolidarea opoziției pro-occidentale îi revine mai mult PLDM decît PDM. PDM apare în acest context ca un element de conexiune și de armonizare a dialogului democratic, indispensabil pentru funcționarea sistemului, la fel ca fiecare din partidele viitoarei coaliții de guvernare. Și asta pentru că liderul PDM a declarat că poziționarea în „coridorul politic” PCRM-OPOZIȚIE  este inadmisibilă, PDM exprimîndu-și o intenție clară și fermă de a forma o coaliție de guvernare cu PLDM, PL și AMN.

Dacă comparăm rezultatele obținute de partidele liberale pe 29 iulie și pe 5 aprile, curent sesizăm următoarele:

La nivel  național PLDM a urcat 3 poziții (18 … 15), obținînd cu 4,14% (70 915 voturi) mai mult decît în aprilie. PL și-a păstrat numărul de mandate : 15, dar a pierdut 1,55% (30 229 voturi) din electorat. În aprilie partidul a acumulat 13,13 % (201 879 voturi), iar în iulie – 14,68% (232 108 voturi). AMN a coborît 4 poziții (7 … 11), obținînd cu 2,17% (33 961 voturi) mai puțin decît în aprile. Partidul cu cea mai mare rată de creștere este PDM. În perioada 29 iulie – 5 aprilie Partidul Democrat a urcat 13 poziții (0 … 13), reușind  să se impună în „bucătăria politică”  autohtonă, intrînd în legislativ asemeni unui „tanc”, precum au făcut-o în aprilie PLDM și PL. PDM a cucerit 9,57% (152 570 voturi) din electoratul partidelor care nu au participat în cursa electorală anticipată + electoratul comunist. În aprilie acest partid a acumulat doar 2,97% (45 698 voturi) din sufragii. În iulie numărul voturilor s-a majorat de 4,22 ori.

Un studiu detaliat pe raioane pentru partidele de opozitie va arata nivelul de ascensiune a PLDM, PL  si PDM  in majoritatea raioanelor, partial AMN, ultimul inregistrind o regresiune in perioada 29 iulie – 5 aprilie. De asemenea, studiul va explica in favoarea caror partide a pierdut PCRM aproximativ 8,5% in medie pe fiecare raion si peste 11% in raioanele centrale. Aceste rezultate vor favoriza crearea unei viziuni generale despre tendinta  de ascensiune a partidelor liberale si, in particular, vor stabili care partide  din opozitie sunt capabile si au necesara influenta in teritoriu de a diminua rezonanta si priza pe care o are la cetatenii moldoveni (in speta minoritati etnice si persoane in etate) PCRM pina dincolo de pragul electoral.

Sursele datelor si hartilor de mai sus sunt urmatoarele:

• Comisia Electorala Centrala, cu rezultatele preliminare dupa prelucrarea a 100% din procesle verbale
• Portalul Votează, cu rezultatele detaliate la nivel de raioane
• Site-ul Trafic de idei, cu harti si informatii de analiza a alegerilor parlamentare din 5 aprilie 2009
• Site-ul Democracy, cu rezultatele detaliate la nivel de raioane ale alegerilor parlamentare din 5 aprilie 2009
• Agenția UNIMEDIA, cu informatii actuale si veridice utilizate in sustinerea autenticitatii materialului
• Agentia OMEGA, cu informatii oficiale de la conferinte „exclusive”
• Harta administrativa a Republicii Moldova, luata de aici, pe care am prelucrat-o individual in baza datelor oficiale
  

Prognoze și adevăruri

Recent a avut loc prezentarea rezultatelor sondajului „Barometrul de opinie publică – iulie 2009”, efectuat de Centrul de Investigaţii Sociologice şi Marketing CBS-AXA în cooperare cu Institutul de Politici Publice. Sondajul a fost realizat în perioada 26 iunie – 10 iulie 2009 pe un eşantion de 1534 de persoane din 115 localităţi, avînd marja de eroare de ± 2.5 %.

Datele statistice au înregistrat o variație semnificativă în domeniile de maxim interes pentru public chiar față de Barometrul din Martie 2009.

Spre ex. la întrebarea: Credeţi că în ţara noastră lucrurile merg într-o direcţie bună sau greşită? 67 % din respondenți au indicat că direcția este greșită (față de 59 % în martie 2009). Merită remarcat faptul că cote majore la acest capitol nu s-au înregistrat decît în august 2000 (82%) și ianuarie 2001 (79 %), cînd pe arena politică, pe fundalul unei profunde crize și-a consolidat rădăcinile Partidul Comuniștilor din Republica Moldova. Acum pe fundalul unei alte crize pupulația iarăși este dispusă să-și reabordeze orientarea politică.

12,5 % din respondenți  timp de 4 luni de cînd s-a efectuat sondajul anterior s-au convins că Republica Moldova este afectată în mare măsură de criza financiară globală (55,3 față de 42,8 %). Se pare că intoxicarea ideologică a autorităților și-a mai redus din eficiență, pentru că criza a existat și în martie și chiar în noiembrie anul trecut…

43,1 % sunt de acord că alegerile din 5 aprilie n-au fost libere și corecte. Dar în același timp mare este și nivelul procentual al celor care susțin contrariul (41,1 %). Este evidentă poziționarea publicului în două tabere de electorat: pro-comunistă și pro-liberală. Aceasta se explică și prin efectele  produse asupra populației de materialele informative prezentate de partidele antrenate în cursa electorală, care aruncă lumină sau din contra beznă, asupra evenimentelor din 7 aprilie. Dar nu este atît de importantă cucerirea publicului din tabăra adversă, cît a celor indeciși, care reprezintă un număr destul de mare pentru a face diferența (14,3%).

Din cei 95, 3 la sută care au confirmat că au urmărit la telivizor relatări despre evenimentele din centrul capitalei după alegerile de pe 5 aprilie, 45,4 % le consideră total nejustificate, 14,6 total justificate și 24,8 – justificate într-o oarecare măsură. Aici se poate observa o interferență între cele două tabere sus-menționate produsă pe criteriul justificării, dar neimpunătoare. Pentru că 50,1 la sută susțin explicația guvernării : încercare de deturnare a puterii bine planificată din timp, iar 30,3 %  + 3,4 %  sunt neintoxicabili, considerînd că au avut loc acțiuni de protest pașnice, care în mod haotic au degenerat în acţiuni de devastare a Preşedinţiei şi a Parlamentului (acțiuni pașnice de protest respectiv).

S-ar părea că cei care susțin explicația guvernării le iau și apărarea, dar nu este chiar așa. În materie de complexitate a gîndirii publicul moldovean poate fi invidiat. Așadar, 26,9 % învinuiesc în cele întîmplate Partidul de guvernămînt (PCRM), iar 27,2 % Partidele de Opoziție. Observăm că avantajul însușit de PCRM  la criteriul explicație a fost redus la net la criteriul învinuire. Dar cum rămîne cu ceilalți peste 45 % din respondenți? Păi 25,7 % din ei s-au abținut de la comentarii. Se pare că le-a fost frică să-și ia asupra lor responsabilitatea minciunii, pentru că adevărul nu-l poate constrînge pe om în a-și exprima punctul de vedere, adevărul din contra îl eliberează. 7,2 % au dat vina pe seama tinerilor revoltători, 7, 2 % în contul anumitor grupuri interlope, și doar – ATENȚIE – 5,8 % consideră că organizatorul a fost cineva din afara țării, adică un alt stat – idee vehiculată atît de insistent de PCRM.

În topul celor mai importante surse de informare conduce detașat televiziunea, cu 88,2 %. Urmează radioul (44 %). Pe trei sunt ziarele (19,2 %). Un înalt nivel de autoritate în rîndul populației îl au prietenii și vecenii, dar nu familia – ei acumulează 16,1 % și sunt clasați pe poziția a 4-a. Pe poziția 5, depășind familia cu 3,2 % (12,8%) a avansat în ultima perioadă internetul. Fața de rezultatele Barometrului din Octombrie 2008 (5,7%) încrederea în internet s-a dublat chiar.

Vladimir Voronin continuă să fie personalitatea politică în care cetățenii au cea mai mare încredere (17,8 %), însă raiting-ul său a scăzut vizibil (cu 5 % ) de la ultimul sondaj efectuat în pragul alegerilor din 5 aprilie curent. El este urmat în clasament de fostul său discipol, Marian Lupu (10,9 %), căruia raiting-ul i-a crescut dublu din martie 2009. Acesta l-a depășit cu doar 8 zecimi de procente pe unul din liderii opoziției, Dorin Chirtoacă. De remarcat că președintele PL, Mihai Ghimpu este abia pe 10, cumulînd nici mai mult nici mai puțin infimele 0,2 %. Pe 4 s-a situat prim-ministrul în exercițiu, Zinaida Greceanîi, care deși nu deține carnetul de membru al PCRM  recunoaște doar lozincile acestui „partid al unui singur om”. Liderul PLDM , Vlad Filat a cîștigat 4,3 la sută din încrederea populației, clasîndu-se pe 5, iar colegul său de opoziție, Serafim Urechean – 1,2 %, urmîndu-l în clasament. Alți politicieni au acumulat mai puțin de jumătate de procent. 24,5 % din respondenți au declarat că nu au încredere în nimeni.

Dacă pe 19 iulie s-ar fi desfășurat alegerile Parlamentul Republicii Moldova ar fi arătat astfel:

PCRM: 52 mandate

PL: 22 mandate

PDM: 16 mandate

PLDM: 11 mandate

Totuși acest clasament nu trebuie să prezinte un motiv de îngrijorare, pentru că un procent considerabil îl prezintă persoanele indecise (28,7 %), care își fac alegerea în ultimele zile ale campaniei electorale. Dacă e să evităm redistribuirea și să judecăm în procente, doar 31,1 % din respondenți ar vota PCRM; 13,2 % – PL; 9,6 % – PDM; 7,2 % – PLDM, 2,6 % – AMN.

Organizatorii accentuează că rezultatele sondajului NU SUNT predicţii electorale! Iar datele obţinute in sondaj sunt valabile DOAR pentru perioada cînd a fost efectuat sondajul!

Mass media şi protestele din 7 aprilie. Apreciere etică

După finalizarea alegerilor parlamentare din Moldova şi anunţarea rezultateleor preliminare de către CEC (6 aprilie 2009), care favorizau Partidul Comuniştilor din RM, mii de tineri au ieşit în Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău cu lumînări pentru a protesta împotriva fraudării alegerilor, declarînd 6 aprilie zi de doliu naţional în Republica Moldova. Protestele s-au desfăşurat paşnic,  pentru a fi reluate a doua zi.

Marţi numărul protestatarilor pînă după amiază a atins valoarea de 30.000 de personae, tinerii fiind mult mai activi în revendicările lor şi expuşi spre violenţă. Forţele de ordine au intervenit cu gaze lacrimogene, gloanţe de cauciuc şi tunuri de apă, dar manifestanţii au rupt barajul poliţiei şi au intrat în cele două instituţii, mai întîi în Preşedinţie, în care 4 etaje au fost devastate, iar spre seară în sediul Parlamentului, care fusese incendiat.

Între timp, toate căile de comunicaţie au fost blocate pentru a împiedica accesul în oraş a noi grupuri de manifestanţi. Centrul capitalei a fost deconectat de la reţeaua de internet , a fost blocată reţeaua de telefonie mobilă şi întreruptă transmisia posturilor de TV private,  în timp ce postul public TV Moldova 1 nu transmisese nici o informaţie despre evenimentele din central capitalei, dînd pe post divertisment.

La apariţia primelor reportaje s-a văzut clar ce post sau ziar ce politică editorială împărtăşeşte. Aşadar media din Moldova s-au structurat, concentrîndu-se în două nuclee de opinie: cele care difuzau şi împărtăşeau vocea poporului, care scanda Jos Comuniştii, condamnînd acţiunile lor, atît pe parcursul periodei de guvernare (2001 – 2009), cît şi pe durata protestelor (prin infiltrarea provocatorilor securişti în grupurile de protestatari şi arestarea a mai mult de 200 de personae, care au fost ulterior cu cruzime maltratate de forţele de ordine). Aici se înscriu cotidianele independente (Timpul, Jurnal de Chişinău), ziarul de investigaţie Ziarul de Gardă, posturile PRO TV Chişinău, Jurnal TV, agentia Unimedia. De cealaltă parte a baricadelor erau: Televiziunea publică Moldova 1, NIT, TV7, N4, EU TV Chişinău, ziarele Molova Suverană, FLUX, agentia Omega, care relatau vocea guvernarii, cu declaratii dure, amenintari si condamnari, atit la adresa manifestantilor, cit si a statelor, cetatenii carora au fost sesizati printre protestatari (in special Romania).

Divergenta care apare aici este conflictul dintre obligatia de a spune adevarul despre evenimentele din 6-7 aprilie, oricit de dur si de dureros n-ar fi,  si datoria fata de investitorii si actionarii organizatiilor media, care impun o anume politica editoriala.

Pina acum am definit situatia. Organizatiile media  Timpul, Jurnal de Chişinău, Ziarul de Gardă, PRO TV Chişinău, Jurnal TV, Unimedia au incurajat protestele, justificindu-le si calificindu-le ca revolutie, ele pretuind norma profesionala conform careia informatiile importante trebuie difuzate fara ezitare, fiecare persoana avand dreptul la adevar. In timp ce organizatile Moldova 1, NIT, TV7, N4, EU TV Chişinău, Molova Suverană, FLUX, Omega au condamnat aspru protestele, denaturind realitatea si calificindu-le ca tentative de lovitura de stat.

Valori

Media private au respectat principiile morale si profesionale pentru a nu-si pierde credibilitatea, cu riscul jurnalistilor de a se expune la atacuri la sanatatea si libertatea proprii.

Pentru media publice si simpatizante guvernarii a contat valoarea legala (dar nu legitima), de a respecta deciziile Guvernului de a mentine status-quo-ul declarat de CEC si ulterior de Curtea Constitutionala care a validat alegerile, cu riscul de a-si pierde credibilitatea.

Astfel am definit doua valori: cea morala si profesionala, si cea legala.

Principii etice

Posturile private, impartiale au invocat dezvaluirea adevarului ca pe un imperativ categoric, ignorind orice cale de mijloc si punind un accent pe principiul iubirii continut in viziunea iudeo-crestina: „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”. Preocuparea pentru aproape se caracterizeaza  prin dreptul cititorului de a-si crea propria viziune si parere si  de nu fi manipulat prin acceptarea viziunilor prestabilite.

Posturile publice si simpatizante guvernarii au cautat sa investeasca in materialele lor principiul eticii utilitariste: „Caută cea mai mare fericire pentru cei ma mulţi”. Pentru ei fericirea maxima consta in a nu dezamagi electoratul PCRM, care reprezinta, pina a se pronunta decizia finala de fraudare sau de validare a alegerilor, vointa majoritatii alegatorilor.

Loialitati

Jurnalistii de la posturile private si impartiale au fost in primul rind loiali fata de colegii de breasla. In cazul unor evenimente  de forta majora conteaza chiar mai mult decit in alte cazuri obligatia  unui profesionist fata de colegii care realizeaza o munca asemanatoare. Cind e pusa in joc o miza mare (a sanatatii si libertatii) pentru un profesionist e important, vital chiar, sa nu fie tradat de colegii sai. Datoria fata de ei insisi  este o alta loialitatea care a constituit un impuls puternic ce i-a motivat la actiuni concrete si curajoase. Si nu in ultimul rind jurnalistii de la organizatiile media respective au avut datoria imperioasa si incontestabila fata de societate, luata in ansamblu si nu ca electorat specific.

Jurnalistii guvernamentali au doar o singura manifestare loiala, cea fata de organizatia la care colaboreaza. Strabate totusi si o sclipire vaga a loialitatii fata de abonati/clienti, altfel zis votanti sau sustinatori PCRM, dar aceasta manifestare nicidecum nu poate fi justificata din perspective etica.

Concluzie

In concluzie putem mentiona ca atit organizatiile media private si impartiale, cit si cele  partizane au actionat in moduri diferite, in functie de valorile, principiile etice si loialitatile lor.

Totusi se cuvine ca in asemenea cazuri adevarul sa fie mai presus decit orice interes personal, iar dreptatea trebuie sa sparga canoanele invechite care frineaza dezvoltarea fireasca si meritata a democratiei, chiar daca aceasta nu convine sau nu place cuiva. De aceea cel mai important lucru este dezvaluirea realitatii asa cum este, pentru ca denutararea intentionata si dezinformarea conduc iremediabil si ireversibil la pierderea credibilitatii postului sau ziarului respectiv. Asadar actiunile organizatiiloor media guvernamentale nu-si gasesc justificare etica si nu pot beneficia de o sustinere de lunga durata a consumatorilor de mesaje media lansate de aceste organizatii.