Mass media şi protestele din 7 aprilie. Apreciere etică


m1-vs-pro-tv

După finalizarea alegerilor parlamentare din Moldova şi anunţarea rezultateleor preliminare de către CEC (6 aprilie 2009), care favorizau Partidul Comuniştilor din RM, mii de tineri au ieşit în Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău cu lumînări pentru a protesta împotriva fraudării alegerilor, declarînd 6 aprilie zi de doliu naţional în Republica Moldova. Protestele s-au desfăşurat paşnic,  pentru a fi reluate a doua zi.

Marţi numărul protestatarilor pînă după amiază a atins valoarea de 30.000 de personae, tinerii fiind mult mai activi în revendicările lor şi expuşi spre violenţă. Forţele de ordine au intervenit cu gaze lacrimogene, gloanţe de cauciuc şi tunuri de apă, dar manifestanţii au rupt barajul poliţiei şi au intrat în cele două instituţii, mai întîi în Preşedinţie, în care 4 etaje au fost devastate, iar spre seară în sediul Parlamentului, care fusese incendiat.

Între timp, toate căile de comunicaţie au fost blocate pentru a împiedica accesul în oraş a noi grupuri de manifestanţi. Centrul capitalei a fost deconectat de la reţeaua de internet , a fost blocată reţeaua de telefonie mobilă şi întreruptă transmisia posturilor de TV private,  în timp ce postul public TV Moldova 1 nu transmisese nici o informaţie despre evenimentele din central capitalei, dînd pe post divertisment.

La apariţia primelor reportaje s-a văzut clar ce post sau ziar ce politică editorială împărtăşeşte. Aşadar media din Moldova s-au structurat, concentrîndu-se în două nuclee de opinie: cele care difuzau şi împărtăşeau vocea poporului, care scanda Jos Comuniştii, condamnînd acţiunile lor, atît pe parcursul periodei de guvernare (2001 – 2009), cît şi pe durata protestelor (prin infiltrarea provocatorilor securişti în grupurile de protestatari şi arestarea a mai mult de 200 de personae, care au fost ulterior cu cruzime maltratate de forţele de ordine). Aici se înscriu cotidianele independente (Timpul, Jurnal de Chişinău), ziarul de investigaţie Ziarul de Gardă, posturile PRO TV Chişinău, Jurnal TV, agentia Unimedia. De cealaltă parte a baricadelor erau: Televiziunea publică Moldova 1, NIT, TV7, N4, EU TV Chişinău, ziarele Molova Suverană, FLUX, agentia Omega, care relatau vocea guvernarii, cu declaratii dure, amenintari si condamnari, atit la adresa manifestantilor, cit si a statelor, cetatenii carora au fost sesizati printre protestatari (in special Romania).

Divergenta care apare aici este conflictul dintre obligatia de a spune adevarul despre evenimentele din 6-7 aprilie, oricit de dur si de dureros n-ar fi,  si datoria fata de investitorii si actionarii organizatiilor media, care impun o anume politica editoriala.

Pina acum am definit situatia. Organizatiile media  Timpul, Jurnal de Chişinău, Ziarul de Gardă, PRO TV Chişinău, Jurnal TV, Unimedia au incurajat protestele, justificindu-le si calificindu-le ca revolutie, ele pretuind norma profesionala conform careia informatiile importante trebuie difuzate fara ezitare, fiecare persoana avand dreptul la adevar. In timp ce organizatile Moldova 1, NIT, TV7, N4, EU TV Chişinău, Molova Suverană, FLUX, Omega au condamnat aspru protestele, denaturind realitatea si calificindu-le ca tentative de lovitura de stat.

Valori

Media private au respectat principiile morale si profesionale pentru a nu-si pierde credibilitatea, cu riscul jurnalistilor de a se expune la atacuri la sanatatea si libertatea proprii.

Pentru media publice si simpatizante guvernarii a contat valoarea legala (dar nu legitima), de a respecta deciziile Guvernului de a mentine status-quo-ul declarat de CEC si ulterior de Curtea Constitutionala care a validat alegerile, cu riscul de a-si pierde credibilitatea.

Astfel am definit doua valori: cea morala si profesionala, si cea legala.

Principii etice

Posturile private, impartiale au invocat dezvaluirea adevarului ca pe un imperativ categoric, ignorind orice cale de mijloc si punind un accent pe principiul iubirii continut in viziunea iudeo-crestina: „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”. Preocuparea pentru aproape se caracterizeaza  prin dreptul cititorului de a-si crea propria viziune si parere si  de nu fi manipulat prin acceptarea viziunilor prestabilite.

Posturile publice si simpatizante guvernarii au cautat sa investeasca in materialele lor principiul eticii utilitariste: „Caută cea mai mare fericire pentru cei ma mulţi”. Pentru ei fericirea maxima consta in a nu dezamagi electoratul PCRM, care reprezinta, pina a se pronunta decizia finala de fraudare sau de validare a alegerilor, vointa majoritatii alegatorilor.

Loialitati

Jurnalistii de la posturile private si impartiale au fost in primul rind loiali fata de colegii de breasla. In cazul unor evenimente  de forta majora conteaza chiar mai mult decit in alte cazuri obligatia  unui profesionist fata de colegii care realizeaza o munca asemanatoare. Cind e pusa in joc o miza mare (a sanatatii si libertatii) pentru un profesionist e important, vital chiar, sa nu fie tradat de colegii sai. Datoria fata de ei insisi  este o alta loialitatea care a constituit un impuls puternic ce i-a motivat la actiuni concrete si curajoase. Si nu in ultimul rind jurnalistii de la organizatiile media respective au avut datoria imperioasa si incontestabila fata de societate, luata in ansamblu si nu ca electorat specific.

Jurnalistii guvernamentali au doar o singura manifestare loiala, cea fata de organizatia la care colaboreaza. Strabate totusi si o sclipire vaga a loialitatii fata de abonati/clienti, altfel zis votanti sau sustinatori PCRM, dar aceasta manifestare nicidecum nu poate fi justificata din perspective etica.

Concluzie

In concluzie putem mentiona ca atit organizatiile media private si impartiale, cit si cele  partizane au actionat in moduri diferite, in functie de valorile, principiile etice si loialitatile lor.

Totusi se cuvine ca in asemenea cazuri adevarul sa fie mai presus decit orice interes personal, iar dreptatea trebuie sa sparga canoanele invechite care frineaza dezvoltarea fireasca si meritata a democratiei, chiar daca aceasta nu convine sau nu place cuiva. De aceea cel mai important lucru este dezvaluirea realitatii asa cum este, pentru ca denutararea intentionata si dezinformarea conduc iremediabil si ireversibil la pierderea credibilitatii postului sau ziarului respectiv. Asadar actiunile organizatiiloor media guvernamentale nu-si gasesc justificare etica si nu pot beneficia de o sustinere de lunga durata a consumatorilor de mesaje media lansate de aceste organizatii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: