Cine se scoală mai dimineaţă…

Desen: http://www.ilumine.co.uk

Ora 7:00, ora Chişinăului. Mă deştept cu Imnul României. Nu că m-aş pregăti să dau jurământul pentru cetăţenie, dar pentru că aşa îi place telefonului colegului meu de cameră să sune de câteva săptâmâni bune. Timp în care o dau în bară cu organizarea aceluiaşi timp. Vă veţi da seama mai jos de ce.

De la 8:30 la 14:30 – „înviorarea de dimineaţă” la Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism (ŞSAJ). Iau „dejunul” muncind în format de redacţie şi am grijă ca cele „două baterii” ale emisferelor cerebrale să mă ţină încărcat pe restul zilei.

De la 14:35 la 17:30 – fac ore de jurnalism radio la ULIM cu studentele de la anul II. Învăţ şi eu cum să-i învăţ şi pe alţii, pardon, altele.

De la 17:30 la 19:30 – cobor de pe tribuna lectorului şi mă aşez modest în banca masterandului.

De la 18:45 la 20:45 – iau cursuri de engleză. Gratis. De altfel, de ce mi-aş complica orarul, iar odată cu el şi existenţa. 

Studiu: Dileme etice ale investigațiilor jurnalistice

Preluat de Monitorul Civic

Un istoric al clipei ­– aceasta este identitatea conferită de Albert Camus jurnalistului. Un câine de pază al societății ­– aceasta este identitatea pe care și-a asumat-o jurnalistul odată decis să investigheze clipa, istoria căreia o scrie.

În misiunia sa de a minimaliza efectele distructive și dezintegratoare ale comportamentului imoral și ilegal al individului, al business-ului și al agenților guvernamentali, care afectează interesul public și buna funcționare a organismului societății, jurnalistul-investigator se expune deseori riscului de a traversa linia de demarcare dintre corectitudinea morală și obiectivitatea investigației jurnalistice, ajungând în ambuteiajul dilemelor etice.

Iar în cadrul etic primele care apar sunt întrebările. Ele vin ca datoriile: toate și deodată. Propria conștiință, conștiința colegilor de breaslă, conștiința publică – toate aceste conștiințe îl aduc pe jurnalist în conștiința de sine, de a înțelege dacă este și când îi este justificat comportamentul profesional în multitudinea sa de ipostaze și manifestări.

Iar răspunsurile ar fi preferabil să vină înainte de a se transforma în consecințe, care trag după sine responsabilități, iar acestea, asumate find, invocă o răspundere ulterioară, pentru fapte. Pentru a ieși din acest cerc vicios – de la răspuns la răspundere și invers – trebuie să memorizăm că „în jurnalism, ca și în știință, în general în acele activități legate de obținerea, selectarea, prelucrarea și livrarea informației, legătură dintre cerințele etice și cerințele de adevăr este fundamentală. (…) Deși ignorată, legătura dintre  corectitudinea morală și obiectivitatea investigației jurnalistice este vitală pentru o presă liberă într-un stat de drept.”[1]

Festivalul „Nichita Stănescu”: De Acasă – Acasă

Pentru Moldova Azi. Preluat de Literatura și Arta, nr. 16 (3372) din 22.04.2010, pag. 4

Motto: „Leoaică tânără, iubirea,
mi-ai sărit în faţă” (Nichita Stănescu)

Cea de-a IV-a ediţie a Festivalului Internaţional de poezie „Nichita Stănescu” a fost deschisă vineri, 16 aprilie, cu depuneri de flori la bustul poetului de pe Aleea Clasicilor Literaturii Române din Grădina Publică „Ştefan cel Mare şi Sfânt”.

Manifestărilie au continuat în Sala Mare a Senatului din incinta ULIM, prin evocarea „Poetul ca şi soldatul”, moderată de Elena Prus şi Valeriu Matei, alături de acad. Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, prof. Ion Manoli, oaspeţii de onoare ai festivalului, acad. Eugen Simion, preşedintele Consiliului judeţean Prahova, Mircea Cozma, aflat în fruntea delegaţiei reprezentative de la Ploieşti din partea judeţului Prahova, studenţi, profesori.

În cadrul întâlnirii de suflet a sufletelor îndrăgostite de poezia lui Nichita Stănescu, Nicolae Dabija a remarcat сă poetul a nichitastănescizat Chişinăul într-o perioadă când poezia era la ea acasă, în Chişinău, exprimându-şi convingerea că Nichita Stănescu este un poet universal, dar mai cu seamă unul basarabean. „Nichita Stănescu este prezent în licee, în şcoli. De 20 de ani este inclus în manuale cu mai multe poeme, este studiată biografia lui în şcolile noastre. Şi acest lucru mă face să cred că Nichita Stănescu este un poet basarabean. În măsura în care este foarte îndrăgit aici la Chişinău, în măsura în care este citit, aş îndrăzni să spun că este mai citit decât în ţară”, a declarat Nicolae Dabija.

BCR Chişinău investeşte în învăţământul superior din Moldova

Pentru Moldova Azi

Banca Comercială Română Chişinău S.A. împreună cu Ambasada Austriei în Moldova au inaugurat, vineri, Aula BCR Austria în incinta Universităţii Libere Internaţionale din Moldova (ULIM).

La ceremonia de inaugurare a Aulei BCR Austria au participat preşedintele Băncii Comerciale Române Chişinău SA, Sorin Andrei, Michael Spindelegger, ministrul pentru Afaceri Europene şi Internaţionale al Austriei, Andrei Galben, rectorul ULIM.

Michael Spindelegger a menţionat rolul învăţământului de calitate în dezvoltarea mediului economic din Republica Moldova, precum şi importanţa dezvoltării relaţiilor bilaterale dintre cele două ţări.

„Lansarea Aulei BCR Austria în cadrul ULIM reprezintă o primă iniţiativă a Băncii Comerciale Române Chişinău în direcţia sprijinirii dezvoltării învaţământului superior din Republica Moldova şi a îmbunătăţirii calităţii forţei de muncă pe piaţa locală”, a declarat Sorin Andrei, preşedintele Băncii Comerciale Române Chişinău S.A.

Potrivit lui Sorin Andrei, interesul pentru învăţământul superior din Republica Moldova pentru care Banca Comercială Română ca bancă internaţională are un focus deosebit, vine din una din ţintele principale ale băncii, de a avea salariaţi mai instruiţi în ceea ce priveşte businessul internaţional şi parteneri de afaceri mai pregătiţi pentru o cooperare viitoare. „Colaborarea cu ULIM ar putea continua şi pe alte paliere, precum primirea la stagiere a studenţilor Facultăţii de Ştiinţe Economice şi participarea unor seniori din cadrul băncii noastre în cadrul seminarelor, pentru a avea discuţii libere despre cum te poţi integra mai repede într-un loc de muncă şi despre cum poţi înţelege mai bine businessul bancar”, a spus Sorin Andrei.

Toate drumurile duc la… ULIM

Recent pe portalul Ziarului de Gardă a fost postat un foarte curios material de investigație, subiectul fiind „scandalul” nerecunoaşterii şi neechivalării diplomelor obţinute de studenţii români la ULIM.

Să parcurgem momentele cheie.

Inițial au fost înmatriculați peste 2000 de studenţi români fără avizul Ministerului Educaţiei din R. Moldova, lucru care contravine legislaţiei. Acum acesta refuză să legalizeze diplomele acelor studenţi. De asemenea, în urma mai multor scandaluri şi suspiciuni apărute vizavi de activitatea universităţii, ministerul de resort din România de la începutul anului 2009 şi până în prezent nu a echivalat nici o diplomă de studii pentru studenţii români de la ULIM, fapt ce a trezit nemulțumiri în rîndul absolvenților, dar nu și a funcționarilor de stat, de pe ambele Maluri ale Prutului.

De ce studenții români vin totuși la ULIM? Să fie doar pentru fetele frumoase din Chișinău? Puțin probabil. Ziarul Dezvăluiri susține că ULIM şi-a creat în România o adevărată reţea ilegală de „filiale”