Editorialul – ediţia a IV-a


(AUDIO) Kievul patinează pe muchie de cuţit…

O nouă competiţie, noi promisiuni, noi iluzii… şi aceleaşi probleme, conflicte, datorii în Demo-Kraina vecină. Alegerile prezidenţiale care i-au înviorat un pic pe ucraineni, măcar din considerentul de a protesta masiv împotriva restanţierului romantism retoric pro-occidental al actualului preşedinte Viktor Iuşcenko, au demarat asemeni unui show pe gheaţă. Lunecuşul electoral i-a găsit pe concurenţi mai mult sau mai puţin pregătiţi, cel puţin echipaţi cu patine, ca să reziste mai mult timp pe picioare. Deşi pe alocuri unii au înfierbîntat gheaţa cu tema pe acasă pusă bine la punct, aceştia tot pe muchie de cuţit au rămas să patineze. Şi asta pentru că oricare n-ar fi învingătorul acesta nu va beneficia de o situaţie uşoară, deoarece va trebui să conducă o ţară instabilă politic, afectată de criză şi sprijinită financiar de peste un an de către Fondul Monetar Internaţional, din contul căruia Ukraina işi achită facturile la gaze naturale.

O economie decimată, care a scăzut anul trecut cu peste 15% în fiecare dintre primele trei trimestre, un buget de stat puternic dezechilibrat de majorarea excesivă a cheltuielilor în anul premergător alegerilor, datorii masive, un acord cu FMI blocat din cauza adoptării unei legi de majorare a salariilor şi pensiilor, un stat cu un deficit bugetar sub nivelul critic, deasupra căruia planează pericolul unui faliment naţional şi ale cărui rezerve în valută scad de la lună la lună, este moştenirea pe care noul preşedinte ucrainean o va primi de la predecesorul său.

Proeuropeanul erou al „revoluţiei portocalii” de la sfîrşitul lui 2004 în urma căreia a ajuns la putere şi susţinătorul fervent al aderării la NATO, Iuşcenko i-a dezamăgit mult pe compatrioţii săi, nereuşind să adopte reformele necesare, să combată corupţia şi criza economică ce afectează Ucraina pe fundalul conflictelor politice cu Iulia Timoşenko şi al tensiunilor cu Moscova.

Cert este că Ukraina va avea un preşedinte nou, însă această calitate nu-i va face misiunea mai uşoară, ba chiar dimpotrivă. Acesta va trebui să lupte insistent cu decepţia şi prejudecăţile cetăţenilor în cazul în care va fi menţinut cursul proeuropean al politicii externe, iar el trebuie menţinut, fiind singura şansă de modernizare a Ukrainei şi transformare a ei într-o democraţie independentă de “fratele mai mare”. În aceste circumstanţe este vital necesar un dialog cît mai pragmatic şi mai constructiv cu Bruxelul, care să aducă roade sesizabile, chiar şi de mîna ţăranului simplu. În acelaşi timp se impune şi o încălzire a climatului relaţiilor cu Moscova, din care se pot extarge raporturi reciproc avantajoase, dacă nu amicale, precum le doreşte Kremlinul. Pe agenda politică e inutil să se “prăfuiască” politica de aderare la NATO, impusă de preşedintele în exerciţiu, care nu se bucură nici de susţinerea Moscovei, nici de a populaţiei.

Indiferent de rezultat, Rusia poate să se bucure, pentru că va avea interlocutori mai plăcuţi, după anii de tensiuni cu Iuşcenko. Dacă Ianukovici, preferat de estul şi sudul rusofil al Ucrainei, este un partener tradiţional al Kremlinului, Timoşenko, simbol al Revoluţiei Portocalii şi fosta aliată a preşedintelui, populară în vestul naţionalist, a avut mult timp reputaţia de a fi un duşman al Moscovei. Ea a reuşit, însă, să schimbe acest lucru şi pare să se înteleagă bine cu omologul său rus Vladimir Putin.

Deşi abordarea diplomatică creează anumite asocieri şi aluzii, ele sunt importante doar în măsura în care avantajează ţara în “salvarea ei de la înec”. Miza este cu totul alta. Viitorul preşedinte nu trebuie să placă Moscovei. Lecţia trebuie să fie însuşită definitiv şi irevocabil. Din cauza “relaţiilor amoroase” de pînă acum între Kremlin şi Kiev regretabil nu este doar faptul că Moldova rămînea “însărcinată”, dar şi faptul că Ukraina “se prostitua”. Accentul, deci, se cere pus pe pragmatism, demnitate şi avantaj reciproc.

Rămîne să ne întrebăm: cine va pune aceste accente? Candidatul prorus, Viktor Ianukovici sau “răul mai mic” Yulia Timoşenko? Acest “CINE” este legat de trei aspecte:

  1. Cine e necesar să învingă?
  2. Cine avantajează Republica Moldova?
  3. Cine va învinge?

Să le „dejgheocăm” cîte una.

În condiţiile actuale, de profundă criză şi relaţii externe tensionate, o posibilă victorie a Iuliei Timoşenko în cadrul alegerilor prezidenţiale din Ucraina ar însemna o reluare mai rapidă a programului de austeritate convenit cu Fondul Monetar Internaţional şi o ameliorare economică sesizabilă, în timp ce o victorie a lui Ianukovici, care este susţinut de cei mai puternici oameni de afaceri din Ukraina, Rinat Ahmetov – cu o avere de 1,8 mld. $ – şi de Dmitri Firtas, proprietarul companiei de gaze RosUkrEnergo, ar putea conduce la o devalorizare a grivnei ucrainene, ceea ce ar spori marjele de profit ale companiilor din domeniul minier si al oţelului.

În ceea ce priveşte Republica Moldova, dialogul cu Ukraina este posibil în ambele cazuri. Totuşi, în plină ascensiune a Chişinăului în raport cu Kievul vizînd apropierea constructivă de Bruxel, justificarea de a susţine Moldova, decupînd-o sau nu de „pachetul” moldo-ucrainean, poate veni doar pe fundalul europenizării Ukrainei, aşa încît mesajele să circule pe aceeaşi undă, deşi de pe poziţii ierarhice diferite, cotat fiind Chişinăul. Aceasta se poate realiza în paşi mai rapizi şi mai siguri dacă cîrma navei ucrainene o va lua Iulia Timoşenko, fiindcă Ianukovici va prefera să penduleze.

Rezultatele primului tur al scrutinului prezidenţial îi oferă lui Viktor Ianukovici un avans de 10 puncte în faţa concurentei sale. Сel puţin acest fapt îi permite preferatului rus să-şi alimenteze aroganţa cu ideea că şi-a luat acum revanşa, după invalidarea pentru fraude a victoriei sale la prezidenţiale în timpul Revoluţiei portocalii, care l-a adus la putere pe rivalul sau, Viktor Iuşcenko.

În pofida avansului de care dispune Ianukovici, cel de-al doilea tur nu este încă decis, astfel încît Timoşenko, cunoscută pentru dinamismul şi agresivitatea campaniilor sale, mai poate recupera, obţinînd în special votul alegătorilor indecişi la o rată de participare mai mare în turul II. De asemenea, actualul premier poate conta pe voturile oferite pentru Serghei Tighipko, Arsenii Yaţeniuc şi Victor Iuşcenko, după principiul: alegerea „unui rău mai mic”.

Aşadar, după un 7 decembrie eşuat pentru Moldova, rămîne să urmărim un 7 februarie promiţător pentru Ukraina. Să fie pregătită gheaţa şi puse la dispoziţie două perechi de patine! Show-ul “pe muchie de cuţit” continuă…

AUDIO:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: