Prima casă, ultima chirie


Alexei Donțiu și fiul său Veaceslav. Băiatul s-a pus pe picioare...

După mulți ani de trai în chirie și-n camine familiale dorința de a avea o proprie locuință se transformă într-o obsesie. Din cauza venitului mic, multe familii aleg să-și procure un apartament prin intermediul unui credit ipotecar. Programul „Prima Casă”, lansat de Primăria municipiului Chişinău, este unul din astfel de proiecte. Deși acceptă, considerând oferta avantajoasă, multe cupluri rămân rezervate și suspicioase când vine vorba de ipotecă.

La programul „Prima Casă” se poate înscrie orice cetăţean care locuieşte sau activează în municipiul Chişinău, care nu deţine în proprietate o locuinţă și dispune de un avans în mărime de 5 – 30% din preţul de achiziţie al locuinţei, costul căreia variază de la 350 până la 500 euro/m2.

Solicitanții trebuie să aibă un venit net care poate acoperi mărimea ratei lunare, adică între 3642 și 15 450 lei, în dependență de câte odăi are apartamentul (1-3 odăi) și care este perioada de creditare (10-30 de ani). Aceștia pot alege din trei variante de asigurare cu locuință:

  1. Blocul locativ din str. Ghioceilor, care urmează a fi dat în exploatare la finele anului 2012;
  2. Apartamente de tip mansardă, 160 dintre care vor fi construite până în luna iunie 2011, iar altele 350 până la finele anului;
  3. Apartamente de pe piaţa secundară, la prezentarea unui precontract.

„Sunt împăcat că voi da bani nu pentru chirie, ci pentru casa mea…”

Pe Alexei Donțiu l-am descoperit pe lista persoanelor acceptate în programul „Prima Casă”, publicată pe site-ul primăriei. Pretura Botanica, la care a depus actele, la cotat pe băiatul de 27 de ani cu un punctaj mediu înalt, dat fiind faptul că este căsătorit, are un copil mic și studii superioare postuniversitare.

Din 2007 de când s-au căsătorit, Alexei și Natalia au început să locuiască la chirie în Chișinău. S-au cunoscut într-un cămin al Universității de Stat pe când ambii erau studenți la drept. Odată cu nașterea fiului, simțul responsabilității i-a determinat pe soți să ia o atitudine mai serioasă față de ideea de a avea o locuință proprie.

„Lipsa unui spațiu propriu te determină să cauți posibilități mai avantajoase. Cele pe care le avem la moment nu ne convin, întrucât cu salariul meu cinstit nu poți să strângi să procuri un apartament. Acum mă gândesc să schimb gazda. Așa-i. E greu. Și-i plătești cuiva în buzunar, unui stăpân. Dar în proiectul ăsta mă gândesc că dacă chiar voi plăti, fie și pentru o perioadă îndelungată de timp, cel puțin moral sunt împăcat că voi da bani pentru casa mea”.

Deși a solicitat un apartament cu o odaie, Alexei spune că și-ar dori cu familia o locuință cu 2 odăi, dar e convins că nu i-ar fi acceptată cererea din cauza salariului mic. Alexei are un salariu net de circa 4800 lei și este singura persoană care aduce venit în familie.

„Nu-i așa de ușor. Ajungem uneori și la limită, dar ne străduim să facem față”, menționează Alexei.

Soția sa, Natalia  nu lucrează pentru că are grijă de copil. Veaceslav, un băiat de 2 anișori, dar care știe să „coloreze” orice discuție a părinților cu o judecată de valoare, de genul: „Eu în casă nouă vreau și-o surioară nouă…”

Potrivit calculelor făcute de Alexei, suma de bani pe care urmează s-o plătească lunar pentru locuința solicitată este aproape echivalentă cu cheltuielile pe care le suportă locuind în chirie.

„Mi s-a părut avantajoasă oferta cu prima rată, pe care o achiți după posibilități, în valoare de la 5 la 30 % din costul apartamentului”, spune Alexei.

Alexei se arată optimist în obținerea unei locuințe prin programul „Prima Casă”, întrucât, consideră el, aici primăria apare ca un garant, motiv pentru care oferta i se pare veridică și credibilă. Plus la asta, adaugă Alexei, prețul generos de 350-500 de euro/m2, termenul extins de achitare și dobânda accesibilă vorbesc despre „un început la ceea ce este demult peste hotare”.

Dincolo de optimismul său, Alexei reușește să rămână pragmatic. „Sunt jurist după profesie și-n momentul când va trebui să închei un contract și să achit prima rată, eu voi analiza foarte bine oferta și am să vad dacă până la urmă merită și dacă vor fi aceleași condiții despre  care s-a vorbit și până acum”, a adăugat el.

„Și soția s-a dezamăgit în acest program”

Andrei Strogoteanu: „Până ce așteptăm propunerile băncilor... și încă o soluție ar fi plecarea peste hotare, cu toate că nu ne-o dorim tare. Dar nu avem de ales...”

Deși solicitanții de locuințe abia au depus dosarele, așteptând să fie contactați de reprezentanții băncii pentru a discuta un potențial contract de credit, proaspătul însurat din Cimișlia, Andrei Strogoteanu a reușit deja să se dezamăgească în programul „Prima Casă”.

„La începutul programului am avut un entuziasm mare când au anunțat că prețul unui metru pătrat va costa în jur de 350 de euro… Iar acum a ajuns la 500, ba chiar și mai mult. Practic este prețul la fel de mare ca și pe piața imobilului”, constată Andrei.

Și-ntr-adevăr, deși primăria anunță pe site-ul oficial că costul locuinței în cadrul programului „Prima Casă” variază de la 350 până la 500 euro/m2, în price-list-ul publicat pe același site oficial figurează un singur tarif – 500 euro/m2.

Soția sa, Veronica, referinduse la greutățile prin care trece tânărul cuplu, neavând un loc stabil de trai, a exclamat retoric: „Dar cum credeți, care dificultăți pot fi când salariul este de 2000 lei și gazda o plătim 100 de euro + comunale…?”

De cât timp se află în Chișinău, Andrei a cheltuit pe chirie peste 50 la sută din costul unui apartament cu o odaie. „În Chișinău sunt aproximativ de 9 ani, adică undeva 108 luni. Dacă punem lunar pentru gazdă 100 de euro iese că în jur de 11 000 am plătit în vânt. Cât despre proiectul Prima Casă, cred că e doar o publicitate electorală înainte de alegerile locale”, remarcă Andrei.

De ochiul critic al lui Andrei Strogoteanu nu scapă nici dobânda de 9%, evaluată de primărie drept cea mai mică dobândă în valută de pe piaţă. „Mult depinde de condițiile pe care le va pune Banca cu o rată de 9 % anual, în comparație cu alte țări unde e doar 2-3%. La noi băncile mai pun și o grămadă de comisioane și până la urmă acest procent ajunge la 12-13 % rată anuală”, menționează Andrei.

Într-adevăr, pe lângă dobânda de 9% în price-list-ul primăriei este indicat și un comision de gestiune, de 0,8% pe an, pe care trebuie să-l achite solicitantul de locuință. În România, spre exemplu, în cadrul unui program similar procentul comisionului de gestiune este de 0,49%. Mai mult, acolo este și obligația băncii, nu a beneficiarului, să achite acest comision; totuși unele bănci române își permit să perceapă ilegal acest comision de la cetățeni.

Soții Strogoteanu spun că le-a fost destul de dificil să adune pachetul de acte pentru program. „Din cauza că multe întreprinderi lucrează după un anumit grafic și eliberarea actelor se face la o anumită oră, era nevoie să merg de vreo trei ori până a obține un certificat”, își amintește Alexandru.

„Și la pretură au o atârnare foarte și foarte proastă, că nu puteau clar lămuri. De câte ori mă duceam, de fiecare dată ceva nu era în regulă, ba un certificat nu e în forma cuvenită, ba o ștampilă nu e corespunzătoare. La început spuneau că sunt obligatorii și originalele, dar când le-am depus nici nu s-au uitat la ele”, a adăugat Alexandru, căutând în ochii mei parcă o explicație. După care a constatat: „Orice certificat costă bani… Pachetul de acte m-a costat în jur de 500 de lei”.

„Și soția, la fel ca mine, s-a dezamăgit în acest program”, a exclamat Andrei. Cu toate acestea, soții Strogoteanu continuă să mizeze oferta primăriei, dar au și un plan de rezervă. „Până ce așteptăm propunerile băncilor… și încă o soluție ar fi plecarea peste hotare, cu toate că nu ne-o dorim tare. Dar nu avem de ales…

Până la momentul actual au fost acceptate 389 de dosare depuse de solicitanţii programului de asigurare cu locuinţe. Aceștia urmează să fie contactați de reprezentanții băncii pentru a începe discuţiile privind încheierea contractului de credit.

„Eu tare am obosit. Nu știu cum nervii mă mai țin”

Dna Maria Roșca nu are tangențe cu programul primăriei „Prima Casă”, dar ea a trecut printr-o experiență tumultoasă de procurare a locuinței prin ipotecă, care i-a marcat viața.

Mamă a doi copii minori pe atunci, rămasă singură să-i crească și să-i educe, soțul ei fiind plecat în Italia la muncă, Maria Roșca a apelat prin 2004 la o firmă de construcții pentru a procura un apartament.

„Să nu fi locuit în cămin, eu n-alergam. Dar n-aveam încotro. Una singură cu doi copii. Mi-a fost foarte greu. Vroiam să scap de cămin. Cu cine puteam să mă sfătui? Am încercat și eu așa. Am riscat. Și retrăiam așa de tare că nu știam ce-o să fie, și tremuram… Nici nu pot reda prin câte am trecut. Mă temeam când mă duceam să plătesc. Aveam grijă să nu încurc ceva. Mă încurajam că totul va fi normal. De multe ori mă gândeam să nu rămân pe gheață”, își amintește dna Maria.

Frica că poate fi înșelată a făcut-o să fie suspiciosă față de tot cea avea tangențe cu ipoteca. „Am luat telefoanele de la firmă. M-am interesat de licență, unde firma a mai construit blocuri. Care e situația acolo…Mă uitam după casă, după calitate”, spune dna Maria.

Pentru prima rată a achitat în jur de 10 mii de dolari, bani pe care i-a adunat pe parcursul anilor. I-a mai ajutat și soțul, care era plecat deja de ceva timp peste hotare, însă grijile, în mare parte, i-au revenit pe umerii săi. „Noi am așteptat 2 ani până blocul s-a ridicat, ș-apoi apartamentul l-am primit gol, doar pereții din el. Iar bani și timp investiți până i-am pus podeaua, ușile, până i-am tencuit podul, până mi-au tras gazul, apa, căldura… A trebuit întruna bani, bani, bani… Un cârd de datorii, până am ieșit și din ele…”, își amintește Maria Roșca.

Mai mult de 4 ani iau luat femeii până ce și-a văzut locuința tocmai potrivită pentru trai. Iar când a finalizat lucrările de renovare și mobilare, l-a vândut. Mai exact, l-a schimbat pe altul, achitând diferența.

„Aici noi tare simplu am făcut reparație. N-am făcut pompos, n-am făcut de laudă, pentru că eu n-aveam din ce face, dar vroiam mai repede să trec să locuiesc. Noi am făcut din sărăcie pentru că și Larisa învăța (n.r. fiica mai mare), cu alergia Lelicăi m-am chinuit. Numai medicamente, bani și spitaluri…”, constată Maria Roșca.

Acum dna Maria se pregătește să plece în Italia, acolo unde este și soțul său. Singurul lucru care o reține este Lilea, fiica mai mică. O așteaptă să absolvească 9 clase.

„A sunat tăticul din Italia și vrea s-o ia pe Lelica la toamnă. Dar o să vedem. Mă duc să văd. N-o să-mi placă, voi veni înapoi, că am unde locui. Dar mă duc măcar să nu-mi pară rău. Numai să nu vină armaghedonul. Cum vine armaghedonul, cum vin acasă… Dacă îmi va reuși, să pot sta încă 6 ani până la pensionare. Sunt ceva ani… Cu ce să mă întrețin timpul ăsta?”

„Nu știi cu cine te legi…”

Oamenii care au trecut prin programe de achiziție a locuinței prin credite ipotecare sunt secretoși și inhibați atunci când vine vorba să discută despre asemenea experiențe, consideră Maria Roșca, explicând prin propriul exemplu că dezvăluirea le-ar aduce mai degrabă probleme în plus, decât soluții. „Acum nimeni nu trebuie să știe ce plătești, cum dai, de unde dai… Asta știi, cum ar veni la tine și te-ar întreba: Tu ai bani?Ai bani pentru aceea sau cealaltă… Vorbele se discută între maturi și trebuie să ai și încredere în oameni”, mi-a spus dna Maria.

Niște vecini din căminul în care locuiam au aplicat împreună cu mine pentru a obține un spațiu locativ. Ei au optat pentru clădirea din preajma Colegiului de Ecologie. Casa nici până în ziua de azi n-a fost ridicată. La mine raionul era mai rău și a ieșit că s-a construit, pe când blocul ăsta stă pe loc. Acum sunt așa niște vremuri, că eu nu cred că blocurile care se ridică pe banii viitorilor locatari vor fi finalizate. Nu știi cu cine te legi…”, constată dna Roșca.

Deși experiența pe care a avut-o Maria Roșca a fost una de succes, ea primindu-și apartamentul, totuși dânsa recunoaște că dacă s-ar întoarce în trecut, nu și-ar procura o locuință în rate. Procesul i-a consumat destui nervi și bani pentru a i se crea o reacție adversă la așa ceva, a explicat Maria Roșca.

Atunci când aplicați pentru un credit ipotecar, trebuie să precizați condițiile creditării. Unele firme de construcții solicită de la client să achite integral costul locuinței odată cu darea sa în exploatare (în medie la 2 ani de la demararea lucrărilor de construcție), altele le oferă un răgaz de câteva decenii. Însă, în acest caz, cu cât termenul de achitare este mai mare, cu atât mai ridicat este și comisionul băncii care oferă credit. La bancă rămân și actele pentru locuință. Acestea ajung la stăpân doar după achitarea integrală a apartamentului.

Celor care se gândesc să aplice pentru un program ipotecar, Maria Roșca le recomandă: „Într-o casă care e practic ridicată de preluat apartamentele persoanelor care inițial au investit, iar ulterior au abandonat, din lipsă de bani. Ei refuză, iar tu poți în locul lor să intri. De ce să aștepți ani de zile?”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: