(AUDIO) Să construim o Românie MARE… comunistă(?)


“Vreme trece, vreme vine,/Toate-s vechi şi nouă toate”… Sunt. Şi nu doar în ochii luceafărului poeziei româneşti, ci şi în irisul postmodernist al steluţelor euro-atlantice. A curs mult timp apa în Nistru, în Prut… şi în alte rîuri…pînă a ajunge şi la mintea noastră, ciocănită şi secerată la apusul roşu al libertăţii noastre de ciocoii tranziţiei. Mai nou, cravatele roşii care le strangulează gîtul ciocoilor internaţionalizaţi, Geoană al Moldovei şi Voronin al României, se doresc regăsite în roşul de pe tricolorul României Mari. Firească intenţie: fărîmitură din pîinea nobilă şi familiară de pe masa fiecărui român (cu drept de vot!). Se doresc, dar ştiţi cum e… n-au nici o şansă. Ce-ai să-i faci? Nu se prea lipeşte ceai-ul comunist de stomacul flămînd al alegătorului. Insistă domnii, speră, ameninţă, pun condiţii, iau petiţii… mai exact tulbură apa…în lingură. Păcat pentru ei că lingura alegătorului nu se grăbeşte în gura urnelor de voturi. Se mai şi examinează. La miros, la aspect, la compoziţie… “Ce e rău şi ce e bine” el se-ntreabă şi socoate. Nu speră şi nici n-are teamă: “ce e val ca valul trece”. De-l îndeamnă sau de-l cheamă, alegătorul rămîne “la toate rece”.

află mai mult >>

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: