Cuvântul


Aș vrea să scriu ce gândesc…
Dar gândul se-ascunde după fundal.
Pesemne-i e frică de banalul firesc,
Cel ce inhibă gându’-ancestral.

Aș vrea să scriu ceea ce doare –
Nu pot să tot tac, nu mai rezist!
Dar cum durerea s-o aștern pe foaie
Când ea-i răstignită în mine ca Crist?

Aș vrea să scriu, în fine, cuvântul,
Ce-a mai rămas din cuvântul dintâi…
Dar pesemne-i sortit să nu găsesc gândul…
Și, uite, un puști mă întreabă: de ce nu scrii?

Publicat în Versuri. Etichete: , , , , . 2 Comments »

2 răspunsuri to “Cuvântul”

  1. Veaceslavv Says:

    Deseori avem multe gînduri dar nu toate sunt sortite existenţei… multe pier pe pămîntul creierului, rămîn private…

    • Denis Zavorotnâi Says:

      Așa e… Ai ghicit ținta. Mai trist este că gîndurile nu prea ghicesc ușa spre libertate. O ars poetica fără așa-zisul happy end…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: