De cîte victime și bani mai au nevoie?


Am publicat ceva timp în urmă pe acest blog un material care reflectă mai mult sau mai puțin imparțial situația din maternitatea Dondușeni prin prisma cazului cumnatei mele Angela care din neglijența medicilor și-a pierdut primul său copil. Cazul a fost investigat de jurnalista Ziarului de Gardă Diana Lungu, fiind descoperite noi facte, precum și noi victime.

În rîndurile ce urmează voi reproduce acest material de investigație, dar nu înainte de a rosti rugăciunea pentru sănătatea copilului pe care Angela  acum îl poartă sub inima sa. Vreau să cred că ceea ce i s-a întîmplat, durerea pe care a îndurat-o să fie ireversibilă, înghițită de trecut, iar viitorul ei să fie învăluit doar în lumină. Iar dacă Dumnezeu nu-mi va auzi rugăciunile mele și medicii, în atenția cărora se află, își vor păta iarăși mîinile cu sînge nu mă voi opri în fața la nimic pînă cînd nu-i voi face să regrete.  Cînd omul și simțul dreptății se contopesc într-un tot întreg și indivizibil nu există obstacole pe care acesta să nu le depășească și nici dușmani care să nu îngenuncheze, pentru că dreptatea și adevărul  nu vin de la om, ci de la Cel de Sus!

Cât costă să devii mamă?

bani si viataBani să ai la tine, ca să mulţumeşti moaşei, femeilor care te vor duce la veceu…», «Acum e sărăcie. Pentru spital veţi lăsa după soveste…», «Cât vreţi, atâta plătiţi şi veţi mulţumi cui doriţi, ca nici să nu vă zgârciţi, dar nici ruşine să nu vă fie» — aceste lucruri mi-au fost spuse la diferite maternităţi din R. Moldova, în care naşterea unui copil este garantată de stat ca procedură gratuită. Cât costă, totuşi, naşterea unui copil? Preţul variază. Uneori costă chiar viaţa pruncului însuşi.

Etapa I. Estorcarea femeilor însărcinate

Confom unor studii realizate de Transparency International, circa 70% din populaţie dă mită medicilor. Iar cele mai mari sume neoficiale sunt plătite în maternităţi. De ce plătesc viitoarele mămici doctorilor?

«Când am mers prima dată la doctor, a strigat la mine, m-am simţit înjosită», explică Ludmila, o tânără la prima sarcină. A evitat medicul de sector, nu mai avea încredere în el, şi a mers la o altă clinică. Acolo nu mai era în drept să ceară tratamente gratis, aşa că pentru o atitudine binevoitoare a trebuit să plătească. «Cel de-al doilea medic tot era nemulţumit, parcă căuta nod în papură. Din momentul în care am plătit, s-a purtat frumos cu mine. De fiecare dată lăsam câte 50 de lei, uneori 100. Mergeam de două ori pe lună la medic şi de fiecare dată lăsam bani», spune Ludmila. Din cauza unor obligaţii legale ce ţin de evidenţa gravidelor, cei de la clinica de sector au pus-o să semneze un act prin care îşi asuma responsabilitatea să se prezinte la vizitele lunare la clinica de sector. Ca să evite hărţuielile, a trebuit să plătească şi acolo.

Cu toate acestea, tânăra mămică spune că pe parcursul celor nouă luni de sarcină nu a beneficiat de atenţia medicilor în măsura în care ar fi avut nevoie. » Nici tensiunea nu mi-o măsurau, nu-mi spuneau nimic, doar scriau în cartelă şi în registrele lor. Eu, fiind la prima sarcină, vroiam să ştiu totul despre sănătatea mea şi a viitorului copil. Despre mişcările copilului mi-au spus abia în luna a 8-a, iar când am avut probleme de sănătate, mi-au prescris nişte medicamente dintre cele mai ieftine», continuă Ludmila.

Deşi poliţa de asigurare prevede şi unele proceduri medicale pe gratis, inclusiv examenul ultrasonografic (USG), Ludmila spune că sistemul te obligă să plăteşti şi pentru asta. «La policlinica de sector nu au acest aparat. Ţi se dă un talon şi cu acesta mergi la o clinică din apropiere. Când am mers să iau talonul mi s-a spus că taloanele s-au terminat, iar medicii sunt în concediu. Mi-au spus să mai aştept. Eu n-am putut aştepta, am mers la Centrul Mamei şi Copilului şi am făcut acolo testele. Când am revenit la medic cu rezultatele USG, s-a răstit iar la mine, întrebând de ce am mers acolo», se plânge Ludmila de comportamentul medicilor. Ea consideră că poliţa de asigurare nu-i este de prea mare folos unei gravide, căci oricum plăteşte neoficial pentru orice serviciu medical.

Etapa II. Estorcarea la naştere

În ultimele săptămâni, am sunat la mai multe maternităţi din Chişinău şi din centrele raionale, întrebând, în numele unei gravide, în ce mod «se mulţumeşte medicilor după naştere». Iată ce recomandări am primit:

Centrul Mamei şi Copilului, Chişinău, 52-36-03

«Bani să ai la tine. 200—300 lei, ca să mulţumeşti moaşei, câte 20—30 lei femeilor care te vor duce la veceu. Acum e sărăcie, iar când te vor scrie acasă, te vei apropia de fetele de la post şi ele îţi vor explica ce şi cum să faci mai departe».

Maternitatea Donduşeni, 0 (251)2-24-98

«Pentru spital veţi lăsa după soveste. Da asta nu se vorbeşte la telefon. Conform legislaţiei, nu se plăteşte nimic în casă. Veniţi aici, să discutăm pe loc».

Maternitatea Criuleni, 0 (248) 2-28-30

«Cei care au poliţă nu plătesc nimic pentru naştere. Despre mulţumire medicului şi moaşei, nu se discută pe telefon. Cât vreţi, atâta plătiţi şi veţi mulţumi cui doriţi, ca nici să nu vă zgârciţi, dar nici ruşine să nu vă fie. Nu vă neliniştiţi în privinţa asta».

Matenitatea Ungheni, 0 (236) 2-23-04

«Draga mea, astea nu sunt întrebi de pus, mă scuzaţi» (a închis telefonul).

Am revenit mai târziu cu apeluri la aceleaşi maternităţi, cu aceleaşi întrebări. De data aceasta m-am prezentat ca reporter. Răspunsurile au fost diferite de cele adresate unei gravide.

Maternitatea Donduşeni

«Pacienţii le spun un mulţumesc şi atât. Nu mai vine lumea cu torbe ca înainte. Poate cu o ciocolată sau flori, nimic mai mult».

Maternitatea Ungheni

După ce a râs, sora medicală a spus că prima dată aude de mită la maternitate şi, fără alte explicaţii, a închis.

Centrul Mamei şi Copilului, Chişinău

După ce râde cu poftă, sora superioară îmi spune că «fiecare mulţumeşte după posibilitate, nu avem criterii stabilite, care şi cum poate. Uneori pentru un medic este suficient şi un simplu mulţumesc. Nu am auzit să vină careva cu bani. De obicei, vin cu flori, şampanie sau ciocolate».

Maternitatea Criuleni

«Pacienţii vin cu flori, un mare mulţumesc şi urări de sănătate. Care şi cum poate, pentru că este gratis. Asta e tot ce vă pot spune», după care a închis telefonul când am întrebat despre bani.

Viceministrul Sănătăţii, Mircea Buga, are şi o explicaţie la cele descrise mai sus. Mai mult, dânsul a propus şi soluţia pentru a stopa acest fenomen atât de răspândit în instituţiile medicale. «Salariul mic al doctorilor este principala cauză. Iar pentru 2009 este preconizată o mărire de salariu cu 30%. Poate în acest fel va fi oprit acest fenomen coruptibil», crede viceministrul Sănătăţii.

Etapa III. Viaţa răsare şi apune la maternitate

Pe Angela Zavarotnâi am cunoscut-o la spitalul din Bălţi. Cu cearcăne sub ochi şi cu o traumă profundă în suflet, Angela stătea sub perfuzii, încercând să îşi revină după tot ce i s-a întâmplat în spitalul din Donduşeni. Ea ne-a spus că recent a adus pe lume primul său copil, care a murit din neglijenţa medicilor.

«La cinci luni jumătate am mers la aparat (USG) şi au spus că e totul bine. La 38 de săptămâni am rugat să mă trimită iar, dar nu au făcut-o. Au spus că totul decurge normal şi că nu trebuie să-mi fac griji», spune Angela, ştergându-şi lacrimile. Soţul Angelei, care muncea atunci la Moscova, s-a grăbit să lase şantierul şi să vină mai devreme acasă pentru a fi alături de soţie când va naşte. În ziua în care a intrat în travaliu, medicul care trebuia să o asiste a plecat să opereze o altă pacientă. Între timp, moaşa a ascultat-o şi a rostit: «Mătincă baba-i surdă că nu aude, dar ceva este». Angela avea dureri tot mai mari, a început a sângera. Moaşa a decis să o ducă la cabinetul de USG, dar acolo era rând şi a trebuit să aştepte. Totul a fost ca un coşmar. În momentul în care medicul s-a eliberat de la operaţie, s-a constatat că copilul se asfixiase.

Trauma pe care a suportat-o i-a adus multe semne de întrebare. Într-o săptămână, cât a fost ea internată la Donduşeni, trei copii au decedat la naştere, povesteşte Angela. Nici măcar după acea tragedie, spune că nu i s-au acordat îngrijiri adecvate. «Cred că dacă le-aş fi plătit s-ar fi purtat cu mine mai bine şi mi-ar fi acordat atenţie. Aşa, însă, am auzit doar ţipete şi cuvinte înjositoare, iar soţului i-au furat încălţămintea de pe holul spitalului când a venit la mine. S-a dus acasă desculţ», povesteşte Angela printre lacrimi. «După ce a murit copilul, au venit doctorii la mine şi mă rugau să nu mă plâng cuiva şi încercau să mă convingă că, oricum, copilul s-ar fi născut debil», îşi împărtăşeşte Angela necazul.

Până şi la morgă au fost nevoiţi să aştepte trei ore persoana care avea cheile, ca să ia acasă corpul neînsufleţit al fetiţei lor. «A venit o femeie în stare de ebrietate şi ne grăbea să luăm copilul mai repede, că trebuie să plece. Pe fetiţă, după expertiza legală, au cusut-o ca pe o păpuşă din cârpe», povesteşte şi naşa de cununie a Angelei.

Etapa IV. «Da ce, eu îs Dumnezeu?”

Vasile Tornea, medicul care trebuia să asiste naşterea Angelei, a confirmat cele spuse de Angela şi a venit cu următoarele explicaţii. «Da eu ce-s, Dumnezeu? Ce puteam să-i fac dacă avea de patru ori cordonul ombilical în jurul gâtului? Eu eram la operaţie când a început naşterea, iar când am ieşit, copilul era deja mort. Trebuia operată deodată, da eu ce-s, Dumnezeu? Dacă nu era diagnozul deodată, nu am ştiut ce problemă are. I-am făcut ecografia de trei ori şi nimeni nu mi-a spus că are strangulare. Nu are de ce să ne acuze. Noi am chemat-o şi la administraţie. Eu nu i-am cerut bani, nu am suduit-o», se îndreptăţeşte medicul. Vina pentru cele întâmplate acesta o pune pe seama condiţiilor de activitate a medicilor. Lipsa utilajelor necesare şi salariul de 1800 de lei sunt principalele cauze care contribuie la fenomenul mortalităţii în rândul nou-născuţilor, este de părere acesta.

L-am întrebat ce crede despre mita oferită medicilor de către pacienţi şi cum procedează personal când i se oferă bani în semn de mulţumire. «Eu am 35 de ani de muncă, categorie superioară, şi lucrez cu un asemenea salariu, şi soţia tot aşa. Cum să te descurci cu aceşti bani? Asta numai la televizor spun că salariile ajung. Eu trebuie să muncesc nopţi la rând pentru ca să pot supravieţui. Dacă omul îmi mulţumeşte, nu văd nimic rău în asta, nu refuz, şi aşa e peste tot, nu doar la noi se întâmplă», mi-a răspuns doctorul fără a fi deranjat de aceste întrebări.

Angela Starinschi, şefa serviciului de presă al CCCEC: «Persoanele care se adresează la noi sunt anonime. Asta înseamnă că nu există cerere în baza căreia să fie pornit un dosar. Iar de cele mai multe ori plângerile apar după ce faptele sunt deja consumate».

Victor Colin, şef direcţie Prevenire şi Analitică în cadrul CCCEC: «De multe ori, la traininguri, medicii spun că nu văd nimic rău în aceste mici atenţii ale pacienţilor. Şi chiar ne întreabă de ce chelnerii pot primi bacşiş pentru serviciile oferite, iar medicii nu au voie».

Potrivit Transparency International, pe parcursul anului trecut medicii au încasat neoficial plăţi în valoare totală de aproximativ 153 milioane de lei, cele mai corupte instituţii medicale fiind considerate spitalele, policlinicile de stat şi serviciul de urgenţă. Totodată, aproximativ 65,5 la sută au dat mită din proprie iniţiativă, iar 34,5 la sută au fost obligaţi sa o facă. Datele aceluiaşi sondaj arată că disponibilitatea populaţiei de a da mită este destul de înaltă — 34% dintre respondenţi au declarat că vor plăti cu siguranţă, iar peste 50% că o vor face în funcţie de situaţie.

Acest articol a fost publicat în cadrul Programului Consolidarea Capacităţii de Monitorizare a Societăţii Civile din Moldova (CCMSCM), implementat de Academia pentru Dezvoltare Educaţională (AED), cu suportul tehnic al Consiliului pentru Cercetări şi Schimburi Internaţionale (IREX). Programul este finanţat de Corporaţia Provocările Mileniului (MCC) şi administrat de Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare (USAID) în cadrul Planului Preliminar de Ţară (PPŢ) pentru Republica Moldova. Conţinutul articolului este responsabilitatea autorului şi nu reflectă, în mod necesar, viziunea AED, IREX, MCC, USAID sau a Guvernului Statelor Unite.

AutorDiana Lungu SursaZiarul de Gardă

Un răspuns to “De cîte victime și bani mai au nevoie?”

  1. Laura Says:

    Mda, ce pot sa-ti spun eu?

    E cam minimalizat subiectul, in ceea ce tine de bani, nasterea copilului meu a costat 100 dolari medicul, si cate 250 lei moasele, au asistat 4, asa cum am nascut greu, si la mine a fost cordonul ombilical in jurul gatului si a manutselor, dar am reusit.

    Daca sincer, am dat un pumn de bani, dar tot n-a fost la un nivel sa zic bun. Pana pun mana pe bani si pe urma n-au nevoie.

    E adevarat ca am cunoscut si medici care sunt specialisti si nu lucreaza doar pentru bani, dar asta a fost dupa ce am schimbat 16 pediatri si n-a putut nici un dobitoc sa-mi spuna ca era vorba de un nenorocit de disbacterioz, abia dupa ce mai nu mi-am pierdut copilul in brate, nu mi-a explicat nimeni ce are copilul meu.

    Eu le spuneam ca copilul nu doarme de 3 luni de cand s-a nascut si e foarte agitat si vomita de 12 ori in zi si ei ma trimiteau acasa sa beau cogneac si lasa, o sa fie bine, nu esti prima, hraneste copilul cu biscuiti ca tu n-ai lapte…

    Porcarii, subiectul e tare delicat pentru mine asa ca…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: