Ah, cerule!


Te jinduește fiece atom de aer care mă compune.

Eu răsuflarea ta albastră o simt atît de-nfierbîntată,

de parc-ar fi pornit din însuși sufletu-mi cel fără nume.

Prăbușirea cerului

Privirea mea de cearcăne crispată,

nesățioasă, nu se tot satură să te încapă

în orizontul de nemărginire imitată.


Ah, cerule! tu pretutindenea de mine-aproape

lovești cu liniște și pace cu forța armei descărcate.

Fiece glonte-al tău în inimă-mi răzbate,

presînd regresiunea ultimelor zgîrîieturi de ceață…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: