Timpul meu e uscat și pustiu
Ca nisipul sub soarele-amiezii…
Și eu, și ploaia ne rătăcim în el și stiu
Că n-ajunge lumina în umbrele străzii…
Singur am ore, am zile, am luni…
Dar toate-s pustii și fără valoare.
Tu-mi dăruiești secunde și ele-s minuni!
Ele dau vieții mele plămâni și culoare.
Timpul meu e sărac și flămând,
Însetat de frumos, de iubire, de viață…
Timpul mă-neacă, m-absoarbe tot mai adânc,
Lăsându-mi urme de zile, de luni și de ani pe față…
Singur am tot la ce vreau să renunț
Pentru câteva clipe dăruite de tine…
În timpul tău să pășesc desculț,
Pas cu pas spre orizontul senin de fericire.
18/04/2012 la 19:27
parca ar fi o bucata din viata mea ms pt. aceste clipe
08/11/2011 la 15:12
Imi place profunzimea versurilor, insa structura lasa o amaraciune. Pe linga epitete si metafore mai sunt si nuante stilistice care necesita respectate. In fine ceea ce faci e bine, si cu placere voi reveni sa citesc creatiile tale.